Totul despre parodontită

TOTUL DESPRE PARODONTITĂ

Parodontita (cum se numește de fapt afecțiunea care duce la pierderea dinților) sau boala parodontală este una dintre cele mai comune afecţiuni dentare şi, din păcate, printre cele mai ignorate de către pacienţi.

Afecțiunile parodontale au o evoluție lentă, silențioasă. Simptome precum mobilitatea dentară sau retracțiile gingivale sunt caracteristice stadiilor avansate de boală. De asemenea, parodontita se caracterizează şi prin următoarele aspecte:

  • sângerări gingivale (mai ales la periaj);
  • tartu (piatră pe dinți) în cantitate mare;
  • modificări de poziție ale dinților (față de felul în care erau așezați în trecut);
  • …și în final pierderea dinților.

De ce dezvoltăm parodontită?

Cauza principală pentru apariția bolii este acumularea de placă bacteriană, mai ales în zonele critice (între dinți, pe lângă gingie). Restul factorilor favorizează și agravează boala.

Totuşi, motivele principale care conduc la apariţia bolii paradontale, sunt:

  • Igiena orală personală necorespunzătoare: poate nu ți s-a explicat niciodată care este tehnica corectă de periaj și ce mijloace auxiliare sunt necesare pentru ca dinții tăi să fie perfect curați;
  • Fumatul: boala parodontală este mai frecventă, mai gravă și mai greu de tratat la fumători, în comparație cu nefumătorii;
  • Tratamente dentare nesatisfăcătoare: obturații (plombe) vechi care și-au pierdut forma și adaptarea la dinte, lucrări protetice largi/neadaptate, tratamente de canal incomplete;
  • Boli generale: diabet zaharat, boli cardio-vasculare (ateroscleroză), deficite ale sistemului imun (HIV, neutropenii), sindroame genetice rare (sindrom Down, Papillon-Lefevre);
  • Bagaj genetic: părinți/frați/surori cu parodontită gravă.

Despre sângerările gingivale – specifice parodontitei

Sângerările gingivale sunt printre primele semne care apar în cazul parodontitei. Acestea ar trebui să ridice semne de întrebare oricui şi să determine pe oricine să se programeze cât mai repede posibil la un consult de specialitate.

Gingiile pot sângera:

  • la periaj dentar mai agresiv (când folosim periuța de dinți ca și pe cea de curățat covoare!);
  • la mestecatul unor alimente dure (coajă de pâine, măr, morcov);
  • sau spontan (ceea ce este un semn de gravitate).;

Dintre cauzele sângerărilor gingivale amintim:

  • acumulare de placă bacteriană și tartu (cea mai frecventă și cea mai ușor de tratat);
  • unele stări fiziologice (mai frecvent la femei, în perioada menstruației sau la vârsta pubertății);
  • tratamentul cu anumite medicamente (anticoncepționale orale, medicamente pentru fluidificarea sângelui);
  • unele carențe de vitamine (vitamina C);
  • boli ale sângelui (mai ales în sângerările spontane abundente și gingii inflamate excesiv).

Dacă și gingiile tale sângerează, te așteptăm la un consult parodontologic să descoperim cauza și apoi, să acționăm asupra ei!

Diabetul zaharat și parodontita

Deși la prima vedere par două afecțiuni independente, boala parodontală și diabetul zaharat se influențează reciproc și legătura lor necesită o atenție sporită din partea pacientului și a medicilor, deoarece:

  • boala parodontală poate favoriza instalarea diabetului;
  • dacă parodontita este activă (netratată), îngreunează controlul glicemiei la pacienții cu diabet zaharat;
  • tratamentul adecvat al bolii parodontale îmbunătățește controlul diabetului;
  • pacienții cu diabet zaharat sunt mai predispuși să dezvolte boală parodontală;
  • parodontita este mai gravă la diabetici;
  • la pacienții cu diabet zaharat necontrolat, răspunsul la tratament al bolii parodontale este nesatisfăcător.

Fumatul şi parodontita

Fumatul este factor de risc pentru multiple probleme de sănătate. Amintim aici cancerul de plămâni, evenimente cardio-vasculare (infarct miocardic, accident vascular cerebral), cancere din sfera oro-maxilo-facială (cavitate orală, faringe).

Pe lângă afecțiunile grave enumerate, fumatul este factor de risc major şi pentru parodontită. Parodontita afectează aproximativ 50% din adulții peste 45 ani, iar mai mult de jumătate din cazuri apar la fumători.

Boala este mai severă și evoluează mai rapid la fumători (duce la pierderea mai rapidă a dinților), iar răspunsul la tratament este mult scăzut (boala progresează, în ciuda terapiei). Gravitatea parodontitei este direct proporțională cu cantitatea de țigări consumată, iar prognosticul dentar al unui pacient fumător cu parodontită este rezervat.

Pentru un tratament de succes, renunțarea (sau măcar reducerea) la fumat este esențială!

Cum tratăm parodontita?

Parodontita se poate trata în întregime doar cu ajutorul medicului stomatolog! În funcţie de stadiul bolii, acesta recomandă următoarele tratamente de specialitate:

  • igienizare profesională subgingivală, adică un detartraj mai amănunțit, în profunzime;
  • chirurgie pentru gingii și os, dacă boala nu răspunde bine la igienizare;
  • trimiterea către colegii specialiști din alte domenii pentru echilibrarea anumitor boli sistemice (diabet, probleme cardiace).

Totuşi, avansarea sau prevenirea reapariţiei parodontitei se poate realiza şi de acasă, dacă urmezi regulile de mai jos. Aceste măsuri personale funcționează atât ca mijloace de prevenție cât și ca tratament pentru stoparea bolii:

  • igienă orală impecabilă;
  • renunțarea la fumat (sau măcar reducerea numărului de țigări/zi);
  • alimentație echilibrată, bogată în fructe și legume crude;
  • managementul stresului, pe cât posibil.

Dacă semnele bolii parodontale de mai sus îţi par cunoscute, te așteptăm la un consult parodontologic la clinica noastră, pentru a reda sănătatea dinţilor tăi!

Nu uita să te programezi online înainte!

Distribuie acest sfat util

Explorează și alte sfaturi

Radiografiile dentare

O radiografie dentară este un examen suplimentar, esențial, indicat de medicul stomatolog, ce întregește anamneza și examenul obiectiv, permițând medicului să investigheze cu exactitate problema

Citește în continuare

Boala parodontală

Boala parodontală cunoscută popular “parodontoză” este o afecțiune inflamatorie cronică, ce progresează lent și care se manifestă la nivelul țesuturilor de susținere a dinților precum:

Citește în continuare